Tecuci, oraș european. Câinii mușcă cetățenii, contractele mușcă din bugetul local, iar administrația are de dat explicații.
La Tecuci, siguranța cetățeanului pare să fi devenit o chestiune de noroc. Ai noroc dacă ajungi acasă fără să fii încolțit de o haită. Ai noroc dacă îți poți plimba copilul prin parc fără să te uiți peste umăr. Ai noroc dacă drumul până la serviciu nu se transformă într-o demonstrație involuntară de atletism. Iar dacă norocul te părăsește, ajungi la spital.
O fetiță a fost mușcată de câini. Dincolo de împrejurările incidentului, care trebuie stabilite cu exactitate, cazul readuce în discuție o problemă pe care tecucenii o reclamă de multă vreme: prezența câinilor fără stăpân pe străzi, în parcuri, în apropierea containerelor de gunoi și în alte spații publice.
Într-un oraș care aspiră la standarde europene, asemenea situații ar trebui să declanșeze nu doar compasiune și declarații, ci verificări, intervenții și explicații publice.
Numai că la Tecuci există un paradox care merită cercetat: avem hotărâri de Consiliu Local, avem contracte raportate, avem sume prevăzute pentru gestionarea câinilor fără stăpân, dar rezultatele activității nu sunt suficient de vizibile pentru cetățenii care continuă să reclame prezența animalelor pe domeniul public.
Iar întrebarea devine inevitabilă: cine pe cine mușcă?
Câinii pe oameni sau cheltuielile publice din buzunarele contribuabililor?
Contracte există. Dar unde sunt rezultatele?
La 24 iulie 2025, Consiliul Local Tecuci a adoptat Hotărârea nr. 123, prin care a aprobat documentația privind concesionarea serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân.
Documentația vorbește despre o estimare de 2.700 de câini în trei ani, adică 900 anual, cu un plafon de 75 de câini capturați lunar.
Așadar, municipalitatea a recunoscut existența problemei, i-a evaluat dimensiunea și a creat cadrul administrativ pentru intervenție.
Mai departe, informațiile publicate într-o platformă de monitorizare a gestionării câinilor fără stăpân indică un contract din septembrie 2025 cu Asociația Sprijină Câinii și o achiziție directă din septembrie 2026, în valoare de 247.000 de lei, atribuită Alpha Med Vet. Aceste informații necesită confruntarea cu documentele originale pentru a stabili exact ce activități au fost contractate, ce sume au fost efectiv plătite și ce raport există între cele două operațiuni.
Dar tocmai aici începe obligația de transparență a administrației.
Câți câini au fost capturați? Câți au ajuns în adăposturi? Câți au fost adoptați? Câte intervenții s-au efectuat în urma sesizărilor? Cât a costat fiecare intervenție și ce rezultate concrete au fost obținute?
Sunt întrebări elementare, nu pretenții extravagante.
Dacă municipalitatea cheltuiește bani pentru gestionarea câinilor fără stăpân, contribuabilul are dreptul să știe ce primește în schimb.
Iar dacă activitatea se desfășoară corespunzător, administrația ar trebui să poată demonstra acest lucru prin cifre, rapoarte, documente de recepție și situații lunare.
Nu prin promisiuni. Nu prin explicații generale. Prin rezultate verificabile.
Sterilizarea nu este un permis de liberă circulație
În iulie 2026, Consiliul Local Tecuci a aprobat și un program de sterilizare gratuită a câinilor fără pedigree, cu stăpân.
Este o măsură de prevenție utilă, deoarece abandonul și reproducerea necontrolată contribuie la perpetuarea problemei.
Dar să nu confundăm lucrurile.
Un câine sterilizat poate mușca. Un câine microcipat poate alerga după un copil. O haită nu devine inofensivă prin simplul fapt că animalele nu se mai pot reproduce.
Sterilizarea este necesară pentru controlul populației canine pe termen lung, însă nu înlocuiește capturarea și gestionarea legală a câinilor fără stăpân aflați pe domeniul public.
Nici protecția animalelor nu trebuie confundată cu acceptarea riscurilor pentru oameni. Câinii au dreptul la tratament uman, la hrană, la îngrijire și la protecție împotriva cruzimii. Copiii au dreptul să meargă în siguranță pe stradă.
Cele două obligații nu se exclud.
O administrație responsabilă trebuie să le îndeplinească pe amândouă.
Legea nu este facultativă, nici la Tecuci
OUG nr. 155/2001 și normele metodologice aprobate prin HG nr. 1059/2013 stabilesc cadrul în care autoritățile locale trebuie să organizeze gestionarea câinilor fără stăpân.
Iar legislația conține o prevedere deosebit de importantă: capturarea trebuie să acorde prioritate câinilor aflați în apropierea școlilor, grădinițelor, locurilor de joacă, parcurilor și piețelor publice.
Nu este o sugestie de bun-simț. Este o regulă legală.
De aceea, administrația Tecuci ar trebui să explice public ce zone au fost inventariate, ce priorități de intervenție au fost stabilite și cum au fost protejate spațiile frecventate de copii.
Există un plan de acțiune? Există hărți ale zonelor cu probleme? Există evaluări semestriale? Există o evidență a sesizărilor și a timpului de intervenție?
Dacă da, aceste documente trebuie făcute cunoscute.
Dacă nu, situația ridică întrebări serioase privind îndeplinirea obligațiilor legale.
Și mai există o problemă: ce se întâmplă dacă necesarul de intervenții depășește plafonul contractual de 75 de câini lunar? Cum sunt gestionate urgențele? Cine dispune intervenții suplimentare și din ce fonduri sunt plătite?
Siguranța publică nu poate fi administrată exclusiv în limita unui tabel contabil.
Orașul european nu se construiește numai din borduri și asfalt
La Tecuci, ca în orice municipiu, banii publici trebuie să servească nevoilor reale ale comunității.
Iar siguranța oamenilor nu este un moft și nici un capitol bugetar care poate fi amânat până la următoarea ședință de Consiliu Local.
Un copil mușcat nu este o statistică. Un părinte care se teme să-și lase copilul să meargă singur la școală nu este un cetățean exagerat. Un om care ocolește o haită pentru a ajunge la serviciu nu cere un privilegiu.
Cere normalitate.
Problema nu se rezolvă nici prin demonizarea câinilor, nici prin învinovățirea tuturor iubitorilor de animale. Se rezolvă prin prevenirea abandonului, identificarea proprietarilor, sterilizare, capturare legală, adăpostire și intervenții efective.
Dar, mai ales, printr-o administrație care poate demonstra că serviciile contractate produc rezultatele pentru care au fost finanțate.
Dacă numărul câinilor de pe străzi crește periodic, așa cum reclamă cetățenii, municipalitatea trebuie să explice de ce. Este vorba despre abandon? Despre câini veniți din localitățile învecinate? Despre capacitatea insuficientă de capturare? Despre probleme de organizare? Sau despre un serviciu ale cărui rezultate nu corespund necesităților orașului?
Fără date publice, răspunsul rămâne necunoscut.
Domnilor din administrație, cine răspunde?
Înainte de a mai discuta despre imaginea europeană a Tecuciului, ar fi util ca municipalitatea să prezinte un bilanț simplu: contracte, plăți, câini capturați, intervenții, sesizări și rezultate.
Nu cerem explicații despre cât de complicată este problema. Știm că este complicată.
Nu cerem nici soluții brutale împotriva animalelor. Legea oferă proceduri care trebuie respectate.
Cerem să aflăm cum sunt folosiți banii publici și de ce cetățenii continuă să semnaleze pericole pe străzile orașului.
Primăria are dreptul să explice, să prezinte documente și să demonstreze că și-a îndeplinit obligațiile. Dar tocmai această demonstrație lipsește din dezbaterea publică.
Până atunci, imaginea rămâne tulburătoare: un oraș cu mecanisme administrative și contracte pentru gestionarea câinilor fără stăpân, în care cetățenii continuă să se întrebe dacă pot circula în siguranță.
Cine pe cine mușcă?
Câinii îi pot mușca pe oameni. Cheltuielile publice apasă pe bugetul contribuabililor.
Iar între aceste două realități se află o administrație care trebuie să răspundă, cu documente și rezultate, la o întrebare mult mai simplă decât toate procedurile sale:
Când vor putea tecucenii să meargă liniștiți pe străzile orașului pentru a cărui administrare plătesc taxe și impozite?






